Armonia și echilibrul sunt concepte complementare. Cele două cuvinte ar putea fi considerate sinonime, însă există o diferență de nuanță între ele : echilibrul sugerează o stare de repaus, un moment de liniște și stabilitate în care individul se simte în siguranță, în timp ce armonia face referire la o potrivire perfectă între elementele unui întreg.
Ca designer de interior urmărești să creezi o stare de armonie și echilibru între om și mediul în care acesta trăiește. Consider că, în calitate de specialiști, avem la dispoziție o serie de unelte provenite din toate domeniile cu care să lucrăm. Un profesor de-al meu a spus o vorbă ce mi-a rămas vie în minte:
„Noi, ca arhitecți, suntem și medici, și avocați, și psihologi, și sculptori, și pictori”.
Ne folosim de toate mijloacele pe care le aprofundăm pe tot parcursul vieții pentru a ne analiza „pacienții”, astfel încât să le înțelegem nevoile. Acesta este primul pas spre găsirea unei soluții câștigătoare: să îți înțelegi pe deplin interlocutorul.
Trebuie să lucrezi împreună cu el pentru a-i crea mediul ideal. Să-l asculți. Pornind de la afinitatea pentru un anumit material și ajungând la ceva ce i-a captivat atenția într-o vacanță, toate aceste detalii pot să transmită mult mai multe despre o persoana decât cele zece fraze pe care le-ar pune în CV.
Ulterior, începem să lucrăm cu reguli bine-stabilite ce sunt menite să trezească o stare de mulțumire, fără ca beneficiarul să înțeleagă în totalitate motivul. S-ar putea ca o anumită etajeră din living să-i placă fără să știe să explice de ce, punându-și o serie de întrebări: Îmi place pentru că e verde, datorită poziției și proporției sale sau pentru că pe ea am așezat tablourile de la sora mea? Daca eu am reușit să aduc acest sentiment în casa unui om, înseamnă că mi-am îndeplinit misiunea.
Toate proiectele la care am luat parte până acum au abordat diferite tipuri de beneficiari, de funcțiuni și situații ce mi-au pus la încercare imaginația. Concluzia pe care o pot trage după anii petrecuți în mediul universitar este că se pune extrem de mult accent pe funcțiune și structură, în timp ce estetica rămâne deseori în umbră.
Vitruviu, unul dintre părinții arhitecturii, a definit orice clădire ca având trei caracteristici majore: firmitas – structură, utilitas – funcțiune, și venustas – estetică. Fiecare dintre aceste elemente are o importanță deosebită în conceperea unui spațiu. Extinzând aceste concepte în designul interior, ideal ar fi ca orice element să poată fi descris prin aceste trăsături.
Personal, am o afinitate deosebită pentru venustas-ul unui spațiu, deoarece reprezintă componenta umană nevăzută. De multe ori, oamenii nu dau importanță parții frumoase a locuinței lor, mizând pe funcționalitate. În timp ce funcționalitatea unei locuințe determină o stare de echilibru, decorarea spațiului oferă armonie. Apreciem un bufet bine-proiectat ce poate adăposti toate cele necesare, însă când luăm cina cu cei dragi privim către suvenirurile poziționate pe acesta. Partea decorativă este, de fapt, hrana sufletească pe care ne-o oferă o locuință. Te bucuri să privești un tablou frumos, iar o bibliotecă fără cărți este rece și impersonală.
Nu trebuie să uităm că suntem oameni și că vom căuta întotdeauna frumosul. Important este să îți dai seama ce înseamnă „frumosul” pentru tine, astfel încât, prin explorarea lui, să obții o stare de echilibru și armonie în căminul tău.