• Iulia Tănase

Interviu Cristina Pană

Arhitectura de interior ar trebui să fie mai mult despre crearea unei anumite atmosfere și despre empatie


Nu puteam vorbi cu adevărat despre design interior și rolul acestuia în viețile noastre fără să avem și perspectiva cuiva „din interior”: unul dintre oamenii care formează viitoare generații de arhitecți, Cristina Pană, conferențiar și prodecan al Facultății de Arhitectură de Interior din cadrul Universității de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București.


Dialogul nostru ne-a condus în foarte multe direcții – de la iluminat la design multisenzorial, de la cum sunt integrate cele două în locuințele noastre, până la ideea că designul nu trebuie privit numai din punct de vedere estetic.


În cele din urmă, ne-am întors la două cuvinte-cheie pe care arhitectura de interior ar trebui să și le asume mai puternic, din perspectiva Cristinei Pană: atmosfera și empatia. Despre toate acestea vă invităm să citiți pe larg în interviul următor.


Când v-ați descoperit pasiunea pentru arhitectură?

Nu cred că pasiunea mea are o dată de naștere clară. Sinceră să fiu, în liceu nici nu prea știam ce înseamnă arhitectura... erau oricum niște vremuri mai ciudate, vorbim de anii `80.

M-am aflat în situația – un mare noroc, spun acum, uitându-mă în urmă – să pic la prima admitere la Facultatea de Construcții și, cu perspectiva unui an liber, mi-am propus să mă îndrept spre un domeniu care să-mi placă cu adevărat. Așa am ales arhitectura. Pasiunea mea a crescut în anii de facultate și crește în continuare, primind permanent noi valențe.


Ce anume vă face să rezonați cel mai mult cu acest domeniu?

Orice. De la o plimbare pe străzile unui oraș până la o lumină specială pe o fațadă sau poate niște umbre; o atmosferă anume a unui loc, dintr-un oraș sau dintr-un spațiu interior. Un detaliu...


Cum s-a manifestat această plăcere de a descoperi un loc în contextul în care Bucureștiul nu e, poate, cel mai generos spațiu din punct de vedere al arhitecturii?

Generos e... Arhitectura Bucureștiului este foarte variată în zona centrală, îmi face mare plăcere să mă plimb pe străduțe și să admir case boierești, blocuri interbelice sau intervenții noi. Este adevărat că în prezent există și aspecte mai triste, dar Bucureștiul are o atmosferă specială.


Cum ați ajuns în domeniul academic, la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București?

Poate că dintr-o întâmplare, poate că nu. După ce am terminat cei șase ani de facultate, am continuat cu un Master în Urbanism și în paralel am lucrat în biroul de arhitectură al îndrumătorului de proiect de diplomă. Mi s-a propus să rămân să predau în facultate și am început o colaborare, iar apoi am parcurs pașii în cariera universitară de până acum. De fiecare dată este o bucurie să intru în școală, este o provocare să lucrez cu noi și noi generații de studenți. Într-un fel, mă țin în priză. 😊



Din tot ceea ce înseamnă arhitectură, știu că sunteți atrasă de rolul iluminatului în arhitectură. Care au fost căutările dumneavoastră până ați ajuns aici?

Cum am ajuns eu la lumină? (zâmbește)


Pentru că în cariera universitară trebuie să faci un doctorat, aprofundezi o tematică, îmi căutam un subiect care să fie nou și cu care să rezonez. Prima opțiune a fost lemnul, dar nu mi-era clar ce puteam aduce inovator pe această temă. La un moment dat mi s-a propus să creez un curs de iluminat pentru studenții arhitecți și am profitat de șansa aceasta.


Chiar dacă sună a clișeu, cred că viața e un șir de întâmplări de care trebuie să profităm și care, în cazul meu, mi-au conturat activitatea profesională.


Totuși, de ce tocmai iluminat?

Iluminatul artificial era o disciplină exclusiv a inginerilor și, la un moment dat, tehnologia a început să se dezvolte atât de puternic și să ofere atât de multe posibilități de creație, încât era păcat să o lăsăm numai inginerilor. (zâmbește)


Am făcut un master postuniversitar la Facultatea de Construcții, unde am aprofundat elementele de teorie, și apoi am propus un curs cu o abordare arhitecturală a iluminatului, încercând să transmit studenților mei pasiunea mea pentru lumină și importanța ei în viața noastră – nu numai vizual, ci și psihologic sau biologic. Lumina ne influențează foarte mult.


Dacă ne referim la rolul iluminatului în zona rezidențială, în apartamentele noastre de zi cu zi, vi se pare că acest aspect este cumva marginalizat sau lăsat la urmă? Ce ați observat?

A fost o tendință foarte interesantă imediat după Revoluție, la începutul anilor ‘90, când toată lumea încerca să-și personalizeze apartamentul de bloc și iluminatul a avut un rol important în această schimbare. De la un singur fir central în cameră s-au creat scafe, spoturi încastrate, efecte de lumină. Poate uneori a fost prea mult, dar în general greșeala este de subdimensionare a iluminatului. De multe ori, într-adevăr, proiectul de iluminat, dacă există, rămâne la final, iar când beneficiarii își dau seama cât costă becurile de ultimă generație și corpurile de iluminat, caută alte soluții.


Mai cred că nu se știe foarte mult despre calitatea luminii artificale. Nu avem nevoie numai de o anumită cantitate de lumină, ci și de o anumită calitate a ei. E nevoie de educație și în acest sens...



La ce vă referiți când vorbiți despre calitatea luminii?

Calitatea luminii se referă pe de-o parte la culoarea ei: alb-rece (potrivit pentru birouri, pentru zone de lucru care cer contcentrare) sau alb-cald (recomandat pentru zone de relaxare). Mai există un indice de redare a culorilor pentru fiecare bec, de asemenea foarte important. Poate vi s-a întâmplat să vă cumpărați o rochie dintr-un magazin și, când ieșiți la lumină naturală, să vi se pară de altă culoare. Culoarea ei reală este cea pe care o percepem la lumină naturală, în magazin lumina artificală ne poate păcăli. Aceste aspecte țin de date luminotehnice mai specializate, pe care poate nu le cunoaște toată lumea, dar un arhitect ar trebui să le știe.


Cum ar trebui integrată lumina naturală în felul în care este gândit iluminatul în general?

Iluminatul artificial ar trebui să fie gândit complementar luminii naturale. E important să profităm cât se poate de lumina naturală, care este cea mai benefică pentru noi, ca să nu mai menționez cât de importantă este și în contextul actual de sustenabilitate și eficiență energetică.


În locuințe, se respectă acest principiu. În birouri se folosește excesiv iluminatul artificial, din cauza adâncimilor mari ale spațiilor. Ca arhitecți ar trebui să știm cum putem să folosim lumina naturală la maxim: începând cu volumetria generală a clădirii până la alegerea finisajelor interioare (să știm, de exemplu, că pereții albi vor reflecta lumina și spațiul va deveni mai luminos).


Pentru amenajarea spațiilor existente, analiza luminii naturale se face în primele faze: se studiază cum sunt orientate camerele, cât de mari sunt ferestrele. Foarte interesant, în conceptul actual de confort intră, pe lângă calitatea aerului și cea a luminii, un aspect la care nu m-am gândit mulți ani: ce vezi de la fereastră. Recomandarea este să vezi minim trei layere (straturi, pe românește): un copac, niște case și cerul. Sau strada, blocul vecin și cerul. De la caz la caz... Se pune accentul din ce în ce mai puternic pe aspectele psihologice, care ne influențează într-un mod mai subtil.


Există soluții de iluminat pe care le recomandați?

Dacă vorbim despre locuințe, un proiect ar trebui să propună un iluminat general ambiental pentru tot spațiul, iluminat local mai puternic pentru zonele de lucru și aș recomanda și câteva accente de lumină, care să devină puncte de interes.


În plus, tehnologia actuală cu LED-uri RGB permite crearea unor scenarii de lumină pentru diferite activități dintr-o cameră: o lumină mai puternică pentru a desena pe masa din living, de exemplu, dar și o lumină difuză pentru relaxare, chiar o lumină colorată pentru o petrecere. Cu ajutorul luminii putem schimba cel mai ușor atmosfera unui spațiu.


Rezonați foarte puternic și cu designul multisenzorial. La ce se referă acesta? De ce credeți că este util pentru oricine acest tip de design?

Dacă vorbim despre design și percepție multisenzorială, voi da un exemplu menționat de arhitectul finlandez Juhani Pallasmaa în cartea sa despre arhitectură și simțuri. Este vorba despre un șemineu clasic, cu lemne: vedem pâlpâitul și culorile focului, auzim cum troznește lemnul, ii simțim mirosul, iar dacă ne apropiem simțim căldura prin piele.

Un alt exemplu care mi se pare special pentru cei care merg în vacanță la țară este legat de mirosul din casele vechi țărănești, atingerea unei o clanțe vechi sau chiar greutatea unei uși masive de lemn pe care trebuie să o împingi... Toate acestea depășesc percepția vizuală, ne îmbogățesc.


Par, de fapt, niște lucruri pe care noi le experimentăm frecvent, doar că nu le numim așa.

Da, le experimentăm, dar poate nu le conștientizăm, pentru că s-a pus accent pe percepția vizuală, în educație și în special în educația de arhitectură.


Am colaborat în ultimii doi ani la facultate cu Asociația AMAIS (Asociația Metodelor Alternative de Integrare Socială), o asociație fondată de absolvente ale UAUIM al cărei scop este să creeze contexte de socializare în care să includă persoanele cu dizabilități. AMAIS lucrează foarte mult cu nevăzătorii și am făcut o serie de proiecte împreună cu ei și cu studenții noștri de anul IV, inclusiv un workshop în facultate. Studenții au fost legați la ochi și au folosit baston, au mers în fotolii rulante, a fost o experiență pe care au simțit-o pe pielea lor, greu de descris în cuvinte...



Atelierele de arhitectură din cadrul Clubului de Mobilitate Urbană Credit foto: Imaginea aparţine AMAIS, fotografie realizată de Roald Aron


Apropo de proiecte pe care le-ați inițiat de-a lungul timpului, aveți vreunul care vă este foarte drag?

Toate proiectele sunt ca niște copii. Totuși, o să menționez un proiect de amenajare de interior – unirea a două apartamente și obținerea unui spațiu mai generos. E foarte important să înțelegi beneficiarul și așa ajungem iar la empatie. Am avut beneficiari cu diferite cerințe care, în primul moment, mi s-au părut exagerate, dar, apoi, înțelegând modul de viață al fiecăruia, mi-am dat seama că erau justificate.


Un proiect de iluminat care mi-este foarte drag este cel al fațadelor Universității București (probabil că nu o să se realizeze niciodată), dar care mi-a oferit șansa să cunosc oameni noi, să prezint proiectul la diverse conferințe, chiar să avansez în cariera didactică.


Ce vă inspiră din domeniul arhitecturii? Sunteți atrasă de un stil anume? Rezonați cu o gândire anume? Vă atrag anumite obiecte de design? Povestiți-ne mai multe despre asta.

Mă atrage foarte mult arhitectura în relație cu natura, arhitectura care își găsește inspirația în natură și care folosește materiale naturale. Mă atrage designul scandinav.


Unul dintre arhitecții mei preferați este Alvar Aalto, tot un finlandez. Ca să înțelegem contextul, trebuie să ne gândim la ce se întâmpla acum 100 de ani în Europa, ce însemna Modernismul: un stil bazat pe volume simple, fără niciun fel de decorații, cu o geometrie clară, oarecum rigidă. Alvar Aalto a avut curajul unei alte abordări, a creat suprafețe curbe, o așezare a stâlpilor absolut specială, prin care aducea ritmul pădurii finlandeze în interiorul locuințelor. A avut o abordare nouă, a folosit mult lemn, mult alb, multă lumină. Interioarele lui par foarte simple, dar este foarte complicat să ajungi la simplitate de fapt.


Dacă vorbim despre obiecte de design, unul din cele mai dragi mie este o vază creată tot de Alvar Aalto.



Cum arată pentru dumneavoastră casa sau locuința ideală?

Îmi place foarte mult expresia: acasă este un sentiment. Mai ales în ultimele luni, în perioada aceasta ciudată de pandemie, ne-am dat seama cât de puține lucruri ne trebuie. Importanți sunt oamenii de lângă noi și poate ce vedem de la fereastră.

Evident că este important și ce vedem în casă, nu vor lipsi câteva obiecte dragi cu poveste, dar nu pot să definesc cum arată casa ideală pentru mine. Uneori visez că este la malul mării, acolo sigur e multisenzorială...


Cu ce vă doriți să rămână cel mai mult studenții dumneavoastră, viitori profesioniști în domeniu? Ce vreți să îi învățați cel mai mult, dacă ar fi să rămână cu un singur lucru din ceea ce predați?

Aș vrea să îi învăț să gândească, să găsească soluții ca să se poată adapta la neprevăzut, așa cum au făcut-o studenții din generația actuală în contextul stării de urgență.

Și ar mai fi ceva, ce nu pot să-i învăț, dar le spun mereu – cât de important este să-și găsească o pasiune.


Ce impact credeți că are design-ul interior în viețile noastre?

Design este un termen preluat din engleză, care creează o oarecare confuzie. Din păcate, la noi multă lume înțelege prin design numai felul în care arată un obiect sau un interior, dar este mai mult decât atât. În final, un proiect bun de design interior oferă atmosferă, confort, funcționalitate, iar impactul asupra vieții noastre nu este numai vizual, ci și psihologic.

Toate acestea sunt câteva idei... Aș reveni în final cu ideea că arhitectura și iluminatul sunt două domenii care îmbină și arta, și știința. Dacă vorbim despre artă, fiecare dintre noi percepe altceva, în funcție de sensibilitate, educație, cultură. Fiecare vede lucrurile într-o lumină diferită. (zâmbește)

78 views0 comments