De la măsurători la conceptul creativ, până la achiziții și urmărirea șantierului, suntem alături de tine prin soluții complete de design interior.
MEANINGFUL INTERIORS
interviu
„Există o legătură între felul în care un spațiu ajunge să fie ocupat și particularitățile culturale ale celor care ocupă spațiul respectiv”
Radu Negulescu, fondator
Trencadis & [Flow] OS:
Radu Negulescu a fost pasionat de mic atât de tehnologie, cât și de modul în care funcționează lumea și sistemele sociale.
Undeva la intersecția pasiunilor lui s-a născut compania de IT Trencadis, precum și multe alte businessuri, inițiative și demersuri în care a fost implicat de-a lungul carierei sale: de la binecunoscuta campanie prezidențială care l-a adus câștigător pe Klaus Iohannis în 2014 până la mult mai recenta inovație în materie de tehnologie, [FLOW] OS, ce revoluționează deja modul în care interacționăm online, fiind platforma dinamică pe care a rulat cu succes festivalul Unfinished de anul acesta.
În propriile lui cuvinte, se descrie ca un designer de user experience. Iar asta înseamnă că este foarte conștient și atent la modul în care sunt organizate lucrurile în spațiu, la cum designul bun și cu sens înseamnă fluiditate, coerență, input de calitate. Despre toate acestea am vorbit pe larg cu Radu Negulescu în interviul următor.
„[FLOW] OS este [...] un instrument de management de modelare și execuție a interacțiunilor umane, oricare ar fi tipul acestor interacțiuni.”
Cel mai recent produs digital pe care l-ai creat împreună cu echipa ta este, în esență, tot un discurs despre spațiu și design – platforma folosită pentru găzduirea festivalului Unfinished de anul acesta. Cum a apărut acest nou model și cum l-ați gândit?
În spatele a ceea ce s-a întâmplat la Unfinished anul acesta stă o platformă pe nume [FLOW] OS, care este și noul start-up în care sunt implicat de 6 luni.
Platforma nu a fost făcută neapărat pentru evenimente. A fost o întâmplare să ne intersectăm cu cei de la Unfinished, care aveau nevoie de o soluție tehnică pentru mutarea experienței în online.
Dar [FLOW] OS este o soluție de mult mai largă adresabilitate și utilitate. E un instrument de management de modelare și execuție a interacțiunilor umane, oricare ar fi tipul acestor interacțiuni. Cu ajutorul lui, poți construi experiențe de interacțiune online, așa cum ne-am confirmat cu succes în cazul Unfinished.
Ce v-ați propus să faceți mai departe cu [FLOW] OS? Unde vreți să ajungeți?
Scopul nostru este să creștem exponențial calitatea cooperării umane prin tehnologie. Din punctul nostru de vedere, există niște probleme fundamentale cu felul în care este concepută și folosită tehnologia astăzi; au avut loc foarte multe progrese, dar în ce privește cooperarea, colaborarea propriu-zisă, încă ne facem greu și dezorganizat treaba prin tehnologie.
Pornind de la premisa asta, ce am făcut noi a fost să dezvoltăm un model teoretic și conceptual care explică printr-o mecanică proprie felul în care se produce colaborarea dintre indivizi. [FLOW] OS creează de fapt niște spații personalizate contextual, în funcție de nevoile unui grup de oameni. Creează niște ecosisteme personalizate de interacțiune ordonate informațional, care să organizeze haosul pe care îl resimțim acum, când folosim „n” tool-uri ca să ne facem treaba, și să îi ajute pe oameni să se bucure de experiența online într-un mod mult mai coerent decât platformele standard utilizate în prezent.
Ambițiile noastre sunt foarte mari cu proiectul ăsta – îl vedem un start-up de talie globală, care ne așteptăm să crească foarte mult anul viitor.
Ești un om foarte conectat și implicat în viața ta profesională și în ceea ce faci zi de zi. Ce anume te motivează?
Sunt foarte determinat și obsedat de ceea ce fac. Din afară, pare că sunt extrem de ocupat, dar eu doar mi-am investit tot timpul în direcția care mă pasionează. Practic, fac non-stop ce-mi place.
„Sunt mai mult un designer de user experience decât un programator.”
Cum ai descoperit tehnologia și pasiunea ta pentru tehnologie?
Am descoperit-o de mic, cred că înainte să am 10 ani. Am interacționat cu niște HC-uri (n.a. home computer), niște calculatoare vechi ca generație care erau la modă prin anii `90 și în care nu puteai să faci mare lucru de fapt, decât să execuți niște comenzi foarte simple. Dar m-au fascinat încă din prima clipă.
Plus că eu nu sunt un om de tehnologie în adevăratul sens al cuvântului: nu mă fascinează programarea, de exemplu, la fel cum nu mă fascinează tehnologia doar de dragul tehnologiei. Am mai degrabă o preocupare fundamentală să înțeleg cum funcționează oamenii în general, am o pasiune pentru cum se propagă fluxul informației în natură. De la 14–15 ani au început să mă preocupe toate astea: de ce se întâmplă lucrurile așa cum se întâmplă? De ce știm despre anumite lucruri că sunt într-un fel și cum ajung ele să fie în felul respectiv? De ce oamenii le adoptă la nivel de concepte, de ce se propagă în societate? Asta mă interesează mai mult decât tehnologia în sine.
Interesul meu este, de fapt, la intersecția dintre tehnologie – pe care m-am bucurat să o înțeleg cu ușurință – și modul meu de a observa ce se întâmplă în societate. Iar în timp, mi-am dat seama că, prin business, poți să înveți foarte mult despre cum funcționează lumea în general. A face business și mai ales a face antreprenoriat este un mijloc prin care poți să tragi foarte multe concluzii empirice despre cum merg lucrurile în plan mai larg.
Așa că am legat și intersectat toate aceste preocupări și am ajuns să fac business în tehnologie. Dar ad litteram, eu nu sunt un om de tehnologie – nici nu știu programare (râde). La bază, aș putea spune că sunt mai mult un designer de user experience decât un programator.
Când ai ajuns să pui pe picioare primul business?
Primul business organizat, adică unul în care a existat un ciclu de viață vizibil – l-am făcut înainte să împlinesc 14 ani, când am transformat un laborator de IT de la școală într-un Internet Café pe perioada verii. Aș zice că asta a fost prima experiență a mea de business, în care am avut clienți în mod ordonat, care m-au plătit, în care am avut la rândul meu costuri de susținut și în care am făcut primul profit.
Cu banii de acolo mi-am cumpărat o conectivitate foarte bună – mai ales că la vremea respectivă eram în perioada dial-up-urilor – și am început să fac CD-uri piratate. Nici nu-mi dădeam eu seama ce însemna realmente „a pirata” la vremea respectivă.
Iar la 16 ani mi-am făcut prima companie adevărată, cu angajați, deși firma nu era pe numele meu, pentru că nu aveam voie legal să fac asta încă, așa că am făcut-o pe numele unor prieteni. La momentul respectiv am fondat o agenție de web design, cu care am dat faliment la 19 ani.
Și apoi mi-am făcut compania pe care o am și astăzi, Trencadis.
„Cu cât o cultură este mai matură, începe să avanseze și în ceea ce privește raportarea la spațiu.”
Știm că Trencadis are birouri în mai multe țări din multe colțuri ale lumii. Ai observat vreodată o raportare diferită pe care o au oamenii de acolo față de spațiu?
Așa e. Avem birouri în Africa, în Senegal – în Dakar mai exact; în Nigeria – în Abuja. Mai e un birou proaspăt deschis la New York, pe care nici nu am apucat să-l vizitez. Și un centru de operațiuni în Elveția.
Cred că există o legătură între felul în care un spațiu ajunge să fie ocupat și particularitățile culturale ale celor care ocupă spațiul respectiv. De exemplu, dacă mă raportez la Africa – Africa înseamnă haos, în orice manifestare culturală sau socială. Observi din capul locului că nu sunt preocupați deloc de ordine – în sensul de echilibru al populării spațiului –, versus ceea ce vezi în cultura occidentală. Cu cât o cultură este mai matură, începe să avanseze și în ceea ce privește raportarea la spațiu.
Ce poți să ne spui despre biroul actual al [FLOW] OS din România? Cum l-ai ales?
Mi s-a părut o casă foarte potrivită pentru un start-up. Un spațiu de birouri liniar, rectangular, sărac în orice fel de informație nu cred că este un spațiu care să favorizeze la maximum creativitatea.
Așa că eu mi-am găsit inspirația în spațiul ăsta. E, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai interesante clădiri rezidențiale din București, asta însemnând și un standard ridicat pe care ni-l asumăm: ne desfășurăm activitatea dintr-un masterpiece arhitectural, nu putem să fim mai jos de atât.
Există niște spații interesante în el – și nu neapărat doar în interior, ci mă refer la curte, care este extraordinară, ai un anumit tip de deschidere pe care n-o ai în foarte multe clădiri din București. Curtea e cu fața la stradă, nu este ascunsă în spatele clădirii, deci ai o perspectivă unică asupra unei intersecții, dar în același timp tu ești în spatele gardului, deși vezi ce se întâmplă în exteriorul clădirii.
Sunt niște spații interesante și în interior, mai ales pentru că, fiind niște spații largi și înalte, sunt favorabile creativității, adică te simți liber să gândești.
Cum spuneam, cel mai important lucru pentru noi la [FLOW] OS este experiența utilizatorului. Așa că experiența asta înseamnă implicit design, iar casa din care ne desfășurăm activitatea favorizează acest tip de gândire.
Vorbești foarte mult despre o experiență bună pentru utilizator. Ce înseamnă asta pentru tine, de fapt?
O experiență bună pentru utilizator, din punctul meu de vedere, trebuie să fie în primul rând unitară, coerentă, fără disonanțe. Oamenii trebuie să se simtă ca și cum ar fi într-un mediu natural, să nu aibă bariere (adică prea multe box-uri, triggere, lucruri care îți distrag atenție).
În al doilea rând, e obligatoriu să fie o experiență intuitivă, în sensul în care oamenii trebuie să navigheze în cadrul sistemului într-un mod foarte natural, să ajungă în locul în care își doresc fără un proces cognitiv intens în spate.
Ce mai e foarte important pentru noi în cadrul unei experiențe de utilizator este contextualizarea acesteia. Oamenii să aibă la îndemână exact ceea ce au realmente nevoie în acel moment și nu doar ceea ce și-au imaginat cei care au conceput sistemul că le-ar trebui oamenilor respectivi. Fluiditatea și contextualizarea experienței mi se par și ele fundamentale.
Așa te raportezi și la spațiile fizice și la designul interior bine făcut?
În mod ideal, da.
„Ce e important pentru mine în spațiul în care muncesc, de exemplu, este să pot desena pe pereți.”
Te-ai mutat temporar în casa care este și birou pentru [FLOW] OS. Cum faci delimitarea între spațiul personal și cel profesional?
Am ales să fac asta acum, pentru că proiectul este foarte intens. În ultimele 6 luni, 90% din timp mi l-am petrecut aici.
Nu recomand nimănui ceea ce fac eu, decât în situații de extremă necesitate, pentru că poți să pierzi contactul cu realitatea. E un exercițiu, e greu, nu e simplu deloc. Nu fac delimitarea dintre personal și profesional, însă asta am și intenționat și am căutat.
Pentru mine a fost o decizie foarte conștientă, dar pe care nu o recomand nimănui.
Cum te raportezi tu la spațiu în general? Ai vreun obicei sau vreun obiect la care ții foarte mult?
Am niște obiecte pe care le colecționez din călătorii, dar în general nu mă atașez emoțional de ele. Sunt un mare admirator al designului bine executat, îmi place să privesc obiecte bine făcute, fără să mă atașez de ceva în mod deosebit.
Ce e important pentru mine în spațiul în care muncesc, de exemplu, este să pot desena pe pereți, deși asta e o chestiune mai degrabă funcțională.
Ce mai fac este să închid mereu ușa în camera în care sunt, în special în birouri, pentru că am nevoie să mă scufund în spațiul respectiv, trebuie să fiu izolat de exterior. Chiar dacă sunt un om de business, așa cum m-ar descrie unii sau alții, mă văd mai mult în zona de creație și am nevoie de timpul și de spațiul meu pentru a putea să fac asta. Tocmai din acest motiv, am nevoie și de pereți pe care să desenez, și de spații mari în care să mă pot manifesta, dar și de izolare pe alocuri.
„Îmi place ordinea occidentală în aceeași măsură în care îmi place haosul culturilor care sunt într-o etapă emergentă.”
A existat vreodată pentru tine vreun spațiu în care să nu te simți în siguranță?
Nu. E adevărat că Africa este cel mai intens loc în care am simțit și trăit în profunzime societatea. Am participat inclusiv la un eveniment religios al lor, una dintre cele mai importante sărbători pe care o au în Senegal, nașterea lui Mahomed. Se ține în luna noiembrie, iar una dintre locațiile în care se sărbătorește este Tiwawan, un orășel foarte mic, cu doar câteva mii de locuitori în timpul anului.
Dar când se sărbătorește nașterea lui Mahomed, sunt dintr-o dată 3 milioane de oameni distribuiți pe un spațiu de mărimea Chiajnei și poate să fie copleșitor pentru un occidental să se afle în mijlocul atâtor oameni care nici nu te cunosc, nici nu te înțeleg, nici nu te văd ca fiind unul de-al lor.
Eu m-am simțit bine și mi-a plăcut energia lor, dar cred că oricine altcineva s-ar fi putut simți copleșit – și pe bună dreptate.
Privesc manifestarea socială ca pe un alt lucru pe care să îl studiez: mă uit la cum se plimbă oamenii, cum circulă, cum se manifestă, ce fac. Dintr-o perspectivă pur observatorică, îmi place foarte mult și mă simt confortabil. Chiar și cele mai grotești spații pe care le-am văzut vreodată dintr-o perspectivă socială, cum ar fi favelele din America de Sud, au fost o experiență foarte interesantă pentru mine.
Îmi place ordinea occidentală în aceeași măsură în care îmi place haosul culturilor care sunt într-o etapă emergentă. Fiecare are lucruri bune și lucruri mai puțin bune, lucruri pe care poți să le absorbi și să aibă sens – sau dimpotrivă.
Ce părere ai despre spațiul nostru urban, despre București? Ai vreun loc favorit aici?
La nivelul întregii țări, nu îmi place haosul cu care s-a construit. Am o obsesie pentru ordine, chiar și atunci când pare haos, pentru că de multe ori poți să găsești patternuri în el – ca în societățile despre care spuneam; la ele poți să vezi aceste elemente, să regăsești structuri comune.
Dar felul în care s-a construit în România ultimilor ani mă deranjează profund, mai ales pentru că este extrem de greu de corectat pe termen lung.
Altfel, îmi place clădirea în care avem biroul [FLOW] OS. Îmi place foarte mult stilul brâncovenesc și neo-brâncovenesc, din punct de vedere arhitectural. Îmi mai plac mult cartierele Cotroceni și Primăverii.
Cum a fost pentru tine perioada carantinei și cum ai resimțit pandemia? Ce schimbări a adus?
Nu cred că există cineva care să nu fi resimțit fenomenul pandemiei la un nivel sau altul. În ce mă privește, l-am resimțit mai controlat, pentru că în momentul în care mi-am dat seama în luna februarie de ce se întâmplă în lume – fiind conectat și având parteneri peste tot –, mi-am anulat 75% dintre planurile pe care le aveam, în decurs de câteva zile.
După care am analizat progresia logică pe termen lung a fenomenului și mi-am reașezat toată strategia de business, care a produs și [FLOW] OS și care a ne-a ținut astăzi în viață cât se poate de elegant.
Pentru mine și pentru toate businessurile în care sunt implicat, am încercat să văd perioada asta ca pe o mare oportunitate, pentru că ea schimbă paradigme, foarte multe lucruri s-au modificat deja.
Altfel, mie mi se pare că ce a fost mai rău nici măcar nu a început. Cred că urmează multe fenomene mai dure decât ce am trăit până acum.
„Pun preț pe expertiză, dar mă interesează mult mai mult motivația, pasiunea. Expertiza se poate câștiga, pasiunea – e mai complicat să o dobândești.”
În activitatea ta, lucrezi cu foarte mulți oameni. Cum îi recrutezi, ce anume cauți la ei?
Ca să simplific, o să folosesc o metaforă. În orice fel de companie sau inițiativă care implică grupuri de oameni, ”people can be bullets or barrels”.
Eu caut oameni care să aibă capacitatea de a crea. Caut oameni care să poată motiva echipe. Pun preț pe expertiză, dar mă interesează mult mai mult motivația, pasiunea. Expertiza se poate câștiga, pasiunea – e mai complicat să o dobândești. Mă interesează foarte mult și capacitatea de abstractizare – caut oameni care să aibă o gândire de tip lateral, nu liniar.
Caut lideri care să fie pasionați de ceea ce fac, oameni care să genereze la rândul lor și în jurul lor – alte echipe extrem de funcționale în raport cu ceea ce avem de făcut. Deci pasiune înainte de expertiză.
