top of page

MEANINGFUL INTERIORS

interviu

„Într-un spaÈ›iu cu sens, lucrurile trebuie să îÈ›i vină la îndemână”

Arcady-Studio-Diana-Staicu-header22.png

Diana Staicu, co-owner Scandinavian Design House:

Arcady-meaningful-casa-Turcoaz.jpg

PuÈ›ini oameni au o relaÈ›ie atât de specială cu designul interior ca omul care È™i-a lansat un business de mobilier high-end È™i accesorii în stil scandinav înainte ca România să fie prea familiarizată cu acest concept, adică încă din 2006.

​

Este vorba despre Diana Staicu, antreprenoare și coproprietara Scandinavian Design House*, business ce reunește mai multe branduri foarte cunoscute internațional cum ar fi BoConcept, Fleximo sau VOX.

​

Cu Diana am stat de vorbă despre cum ”less is more”, despre motivele pentru care se regăseÈ™te în stilul scandinav, despre obiectul de mobilier pe care îl preÈ›uieÈ™te cel mai mult din apartamentul ei, dar È™i despre cum È™tim să avem grijă sau nu de locuinÈ›ele È™i clădirile noastre.

​

* Scandinavian Design House este o companie înfiinÈ›ată în 2006 È™i deÈ›inută de Bogdan Staicu È™i Diana Staicu.

Era o mare tradiție să participăm cu toții, ai casei, la un astfel de eveniment.

Am vrea să ne întoarcem puÈ›in în copilărie, pentru început. Cum arăta casa copilăriei tale? Ce îÈ›i aduci aminte despre ea?

Am copilărit într-o zonă de deal, în Râmnicu-Vâlcea. Mi-am petrecut foarte mult timp la bunici, care locuiau aproape de munte, într-o casă tradiÈ›ională veche de 100 de ani, cu o arhitectură clasică, românească.

​

De pe pridvorul casei vedeam direct muntele È™i tot aici săteam ore-n È™ir vara să privesc licuricii. Aerul tare de munte È™i felul în care cădea lumina îmi lipsesc foarte tare acum, când stau în BucureÈ™ti.

​

Îmi aduc aminte È™i că, pe atunci, oamenii locului aveau un obicei: îÈ™i îngrijeau constant casele, le vopseau, le chituiau. Era o mare tradiÈ›ie să participăm cu toÈ›ii, ai casei, la un astfel de eveniment. AÈ™a că veriÈ™ori, nepoÈ›i, bunici – ne strângeam È™i participam bucuroÈ™i la acest ritual de fiecare dată.

Cum ai ajuns să descoperi designul interior?

Prin 1999, am fost într-o vacanță de vară la Salonic. Mă plimbam prin magazinele lor, când am intrat întâmplător într-un magazin de mobilă pe nume BoConcept.

​

Era cu totul diferit de ce mai văzusem până atunci: de la cum arăta vitrina până la atitudinea oamenilor care m-au întâmpinat în showroom, de la atmosferă până la stilul de amenajare, am fost impresionată. Vorbeam de o zonă de mobilier premium.

TotuÈ™i, până ai deschis BoConcept în România, au trecut încă 7 ani. Cum s-a întâmplat că ai urmat mai întâi o carieră în HORECA È™i telecom?

Eu urmam deja o traiectorie pe care mi-o stabilisem cu ceva timp în urmă.

Fiind absolventă de Relații Economice Internaționale la ASE, drumul meu pe atunci urma povestea clasică: companii mari, corporații etc.

​

Undeva pe drumul acesta, domnul Șucu de la Mobexpert (n.a. Dan Șucu, proprietar Mobexpert) m-a invitat să conduc un magazin lansat în Pipera. AÈ™a s-a produs, de fapt, primul meu contact direct – poate nu atât cu designul interior, dar cu mobilierul.

​

Aici am învățat enorm: de la partea mai puÈ›in frumoasă a meseriei – stocuri, montaj, transportul de mobilier –, dar am avut parte È™i de o libertate imensă. Practic, mi s-a dat pe mână administrarea cap-coadă a unui business, odată cu toate responsabilitățile care decurg de aici: rezultatele obÈ›inute.

​

Perioada asta a însemnat doi ani È™i jumătate din viaÈ›a mea, timp în care am È™i pus bazele unui departament de vânzări directe prin care abordam nou apărutul segment de proprietari de case din Pipera È™i am venit cu ideea de a le pune la dispoziÈ›ie inclusiv un arhitect, care să vină cu o soluÈ›ie completă de amenajare.

BoConcept a fost un pariu care s-a concretizat mai rapid și așa am ajuns să conduc azi acest business.

Cum ai luat decizia să deschizi BoConcept?

Știam deja că nu mă mai pot întoarce într-o corporaÈ›ie. CorporaÈ›iile au rolul lor È™i m-au învățat multe, dar văzusem deja ce înseamnă să ai libertate de acÈ›iune, aÈ™a că nu mă mai puteam imagina stând în 7.000 de È™edinÈ›e È™i obÈ›inând 7.000 de semnături până se aproba ceva.

​

Și am avut de cântărit între două opÈ›iuni: aveam în minte ori să pun pe picioare o agenÈ›ie de turism (călătoriile sunt o altă pasiune a mea), ori să aduc BoConcept în România, pentru că îmi plăcuseră foarte mult.

​

Cumva, BoConcept a fost un pariu care s-a concretizat mai rapid și așa am ajuns să conduc azi acest business.

Cum a fost pentru tine trecerea la antreprenoriat? Cu ce provocări a venit la pachet?

Abia alături de BoConcept, pot să spun că am început să văd cu adevărat ce înseamnă design. Am întâlnit oameni care desenau realmente mobilier, care m-au învățat ce înseamnă să amenajezi într-un mod funcÈ›ional, cum să respect mobila È™i munca din spatele acesteia. Nu mai era totul despre „avem stocurile astea, acum hai să le vindem”.

 

Pot să spun că trecerea către antreprenoriat a fost firească. Tatăl meu a fondat propria lui companie încă din 1991, iar eu eram asociat în firmă. Încă de pe atunci, mă lua pe lângă el È™i mă sfătuia să caut să fiu pe cont propriu când o să cresc, să găsesc soluÈ›ii, să mă agit.

 

Cred că cea mai mare provocare pe care am avut-o din papucii de antreprenor a fost lucrul cu oamenii È™i, implicit, partea de recrutare È™i găsire a oamenilor potriviÈ›i. Noi suntem setaÈ›i de acasă cu niÈ™te valori. Prin prisma acestor filtre vedem lumea, însă în realitate, lucrurile nu sunt chiar aÈ™a cum le percepem noi.

 

Doar din 2-3 discuÈ›ii cu cineva, nu prea poÈ›i să-È›i dai seama cu exactitate cu cine stai de vorbă. Iar educaÈ›ia care se face astăzi în È™coală nu mai e la fel de trainică. Din cauza asta, mulÈ›i copii È™i tineri ajung la o vârstă înaintată fără ambiÈ›ie È™i fără să-È™i cunoască realmente pasiunile, iar asta e trist.  

Stilul scandinav e un stil de viață, în primul rând.

Ce înseamnă, de fapt, stilul scandinav pentru tine?

Am descoperit stilul scandinav în Danemarca, unde, contrar a ceea ce se spune, oamenii sunt foarte calzi È™i deschiÈ™i. Mereu m-am simÈ›it aici ca în vizită la bunici.

​

Practic, de la ei am înÈ›eles de ce e bine să faci lucrurile cât mai funcÈ›ionale, să alegi mereu simplitatea, să cauÈ›i să ai lucruri trainice. Pentru că asta înseamnă, de fapt, o mare eficiență din toate punctele de vedere, inclusiv economic. Stilul scandinav e un stil de viață, în primul rând.

 

Un exemplu foarte concret. Am fost de curând în Sinaia È™i am trecut È™i pe la PeleÈ™. Nu am mai fost aici de peste 10 ani, dar am fost uimită să văd niÈ™te clădiri fabuloase ca design È™i istorie, însă lăsate în paragină. Pur È™i simplu, vezi bucăți căzute din castel.

 

Ä‚sta e sentimentul pe care îl am aici de multe ori: că paragina asta e cumva generalizată, că nu È™tim să ne respectăm istoria È™i tradiÈ›iile. Pe când, dacă mă uit comparativ, în Danemarca oamenii È›in enorm la tradiÈ›ie, la produse pe care le-au făcut acum 70 sau poate 100 de ani È™i pe care încă le au în prezent.

 

Ei tot timpul pornesc de la un lucru-cheie: trebuie să faci o amenajare trainică, pentru că, până la urmă, o amenajare te costă bani, energie È™i poluare. Și atunci trebuie măcar să o gândeÈ™ti pe termen cât mai lung È™i într-un mod eficient.

Ce înseamnă, pentru tine, un spaÈ›iu cu sens?

O să dau un alt exemplu. În nordul Europei, acolo unde o să vezi un suport de È™erveÈ›ele, o să găseÈ™ti automat È™i coÈ™ul în care să arunci apoi È™erveÈ›elul folosit.

 

Gândirea asta logică legată de funcÈ›ionalitatea unui spaÈ›iu mi se pare că e cea care dă cel mai mult sens. Când am deschis BoConcept, primele colege pe care le-am avut au încercat să facă ele o amenajare È™i să decoreze studioul după cum au crezut de cuviință. Apoi a venit un consultant din afară de la BoConcept care se ocupa chiar de partea asta de Visual Merchandise È™i le-a întrebat: „Dar de ce aÈ›i pus niÈ™te lumânări într-un raft de bibliotecă? Dacă ar fi să aprinzi acum lumânările, nu arzi raftul de deasupra? Cum îÈ›i este folositor acel obiect pus în acel loc?”

 

Și uite aÈ™a, tot felul de întrebări ca astea te făceau să conÈ™tientizezi că lucrurile trebuie să îÈ›i vină la îndemnână. Degeaba mi-ai pus o noptieră, dacă nu am lângă È™i priza pentru lampă.

 

E vorba despre mici detalii, dar care la noi nu sunt luate în calcul suficient. Înainte să te apuci de ceva – e important să îÈ›i faci un plan bun. Asta e valabil È™i în design interior, È™i în mobilă, È™i în viaÈ›a de zi cu zi.  

S-a spus întotdeauna despre români că suntem destul de teritorialiÈ™ti È™i că avem o mare dorință de a fi proprietari. Care È›i se pare că e astăzi relaÈ›ia oamenilor cu locuinÈ›ele lor?

Da, cred că ne dorim să fim proprietari È™i nu e nimic rău în asta, mai ales după istoria zbuciumată pe care am avut-o: au fost sute de ani de lipsuri.

 

Dar, pe de altă parte, nu avem suficientă grijă de proprietatea noastră. E important să vedem È™i cum o păstrăm, cum facem din ea ceva care să ne reprezinte, să fie ceva de care să fim È™i noi mândri, dar È™i generaÈ›iile care vin după noi.

Dar la nivel estetic, cum È›i se pare că au evoluat preferinÈ›ele românilor în materie de design interior?

Aici încă mai sunt multe de învățat. Desigur, față de 2006, e clar o evoluÈ›ie. Începem să ne dăm seama că nu le È™tim chiar pe toate pe lumea asta È™i apelăm din ce în ce mai mult la specialiÈ™ti.

 

Ä‚sta e un lucru foarte bun, dar un proces destul de lent.

 

Sunt încă È™i mulÈ›i oameni care spun – „dar de ce trebuie să iei parchet care să reziste 25 de ani? Lasă, că există È™i mai ieftin, È™tiu eu un loc”. Dar când te gândeÈ™ti că eu am nevoie, în showroom, de un parchet care să reziste la trafic intens È™i la zgârieturi, că spoturile au È™i ele un sens – cele mari orientează lumina de ambient, cele mici înseamnă lumină de detaliu –, atunci îÈ›i dai seama că e vorba de un anumit nivel de calitate.

 

Iar asta e o alegere pe care o face fiecare.

Atunci când erai mică, te gândeai vreodată la cum ai vrea să fie casa ta? Cum È›i-o imaginai?

Da, nu doar că mi-o imaginam, dar o construiam literalmente, pentru că aveam un Lego primit cadou în `78. AÈ™a că mi-o construiam cu totul, cu bucătărie, cu dormitoare la etaj, îmi imaginam cine stă în acele camere È™i ce se întâmplă acolo.

Un spaÈ›iu amenajat cu sens nu înseamnă doar să pui un pat, o saltea È™i două noptiere.

Cum arată locuinÈ›a ta în prezent? La ce te-ai gândit când È›i-ai amenajat-o?

Locuiesc într-un apartament. Am fugit de ideea de casă, din motive de lipsă de timp liber. Mi-e mult mai comod să stau în apartament, pentru că, atunci când pleci, pleci pur È™i simplu. Nu te mai interesează să tunzi gazonul, în grija cui să laÈ™i câinele etc.

​

Când mi-am amenajat locuinÈ›a, m-am gândit în primul rând să am spaÈ›iu de depozitare foarte bine organizat, să nu mă încurce nimic vizual, ca să arate totul liber, curat È™i îngrijit, indiferent dacă ai avut timp să pui lucrurile la loc sau nu. Am doi copii, iar băieÈ›elul mai mic e pasionat È™i el de Lego È™i asta înseamnă că întotdeauna sunt piese de Lego peste tot.

​

Apoi, am pornit de la ce se întâmplă, de fapt, zi de zi în apartamentul meu. Citim? Ok, atunci ne trebuie un colÈ› pentru citit. Mai avem nevoie de un loc unde să ne aÈ™ezăm cu toÈ›ii È™i tot aÈ™a.

Un spaÈ›iu amenajat cu sens nu înseamnă doar să pui un pat, o saltea È™i două noptiere. Trebuie să porneÈ™ti de la tine, de la pasiunile È™i activitățile tale obiÈ™nuite.

Care este obiectul tău preferat de la tine de acasă și care e povestea lui?

Piesa mea de mobilier preferată este un dulap foarte vechi pe care l-am păstrat de la bunici. Este dulapul pe care ei la rândul lor l-au moÈ™tenit de la bunicii È™i străbunicii lor È™i în care bunica mea ne păstra niÈ™te dulceÈ›uri mai fine – de cireÈ™e amare, de exemplu.

​

Am păstrat acest dulap care e în familia mea de generaÈ›ii, împreună cu alte piese care înseamnă mult pentru mine È™i au valoare afectivă: niÈ™te tablouri vechi de sute de ani È™i câteva icoane care au aparÈ›inut tot bunicilor mei.

Arcady-Studio-Diana-Staicu-dulap.jpg

Care este camera ta preferată din tot apartamentul și de ce?

AÈ™ spune că livingul e camera mea preferată. Aici lucrez, aici am È™i colÈ›ul de citit, aici ne strângem cu toÈ›ii. E camera cea mai primitoare din toată casa.

Dacă tot vorbim despre timpul petrecut în interioarele locuinÈ›elor personale, cum a fost pentru tine perioada de carantină de la începutul anului?

Destul de stresantă. În primul rând, am lucrat mai mult decât înainte. A fost un È™oc să se închidă totul de pe azi pe mâine.

​

Recunosc că pe noi, ca business, ne-a prins È™i băgaÈ›i în multe facturi scadente, într-o perioadă în care eram în plină dezvoltare: la sfârÈ™it de februarie tocmai ce deschiseserăm un showroom nou, după ce la finalul anului trecut mai pusesem pe picioare încă unul. În spatele lor erau niÈ™te investiÈ›ii pe care aÈ™teptam să le recuperăm, în timp ce proprietarii de spaÈ›ii nu înÈ›elegeau că e o problemă reală atât timp cât eu a trebuit să închid forÈ›at toată activitatea. Nu prea aveai cum să susÈ›ii chiria obiÈ™nuită în condiÈ›iile astea.

​

Apoi, desigur, mai era È™i echipa mea – față de care trebuia să fiu prezentă 100% È™i să răspund la orice întrebare venită din partea lor. DeÈ™i, în acelaÈ™i timp, toată situaÈ›ia era la fel de dificilă È™i pentru mine È™i nici eu nu aveam toate răspunsurile. Era un teritoriu nou pentru toÈ›i.

Dar perioada asta a venit È™i cu lucruri bune: am migrat spre comenzile online, am început să ne miÈ™căm, am pus pe picioare un nou site. A fost un context bun să te aÈ™ezi, să reflectezi puÈ›in, să îÈ›i dai niÈ™te timp să vezi unde eÈ™ti, cum poÈ›i să mergi mai departe È™i să te È›ii totuÈ™i de planurile pe care le-ai pornit.

Crezi că perioada actuală i-a făcut și pe oameni să se orienteze mai puternic spre interioarele caselor lor?

AÈ™a ar trebui, însă timpul o va spune.

​

Ce am observat eu e că, în perioada de pandemie È™i carantină, primele cereri au venit de la părinÈ›ii care locuiau acasă cu copiii È™i care, nemaiducându-i la È™coală, È™i-au dat seama că „îmi lipseÈ™te asta, îmi lipseÈ™te cealaltă, stai, că nu i-am pus birou, am È™i o saltea care e inconfortabilă” etc. Au deranjat mai tare lucrurile astea decât de obicei.

​

Vom vedea, în timp, ce alte efecte È™i schimbări ne va aduce perioada pe care o traversăm.

interviu

„Nu văd interiorul ca pe un refugiu, ci ca pe un punct de unde pot să privesc lumea. SpaÈ›iile ne transformă È™i noi transformăm spaÈ›iile la rândul nostru”

Arcady-Studio-Capucine-Gros-header.png

Capucine Gros, Director Artistic la Unfinished Festival:

Arcady-meaningful-casa-Turcoaz.png
bottom of page