• Iulia Tănase

Organizarea funcţională a camerei copilului.

Cum să-l ajuţi pe cel mic să devină autonom și să se simtă bine în interior.



De când viețile noastre au fost date peste cap la începutul pandemiei, continuăm să avem cu apartamentele sau casele noastre o relație marcată de provocări și căutări. Lucrurile se intensifică atunci când vine vorba despre familii cu copii, despre cum facem ca totul să funcționeze ca uns atunci când același spațiu este și unul de joacă, de relaxare, de lucru și de somn în același timp.


Dar când cel mic se plictisește de la prea mult stat în casă, ce e de făcut? Cum îl putem ajuta, facilitându-i un spațiu care să îl invite spre activități autonome? Ce putem face mai bine de acum înainte? Pentru că timpul petrecut înăuntru se va mai prelungi cu siguranță, încercăm să venim cu soluții practice care să ne ajute să influențăm legătura dintre spațiu și modul în care se simt copiii în interior (la propriu, dar și la figurat).




Montessori. Un stil de viață întâi, o modalitate de a gândi spațiul apoi


Despre Montessori cu siguranță mulți dintre voi medicul și pedagogul italian Maria Montessori e astăzi o parte importantă din sistemul educațional modern.


Însă, înainte de a fi și o modalitate de a gândi spațiul, metoda Montessori este, de fapt, un stil de viață și un mod în sine de a privi educația copilului tău. Aceasta pornește de la ideea că un copil trebuie să devină autonom, iar rolul părintelui său este în primul rând acela de a-i fi ghid să descopere lumea. Asta înseamnă că un copil este lăsat să aibă propriile lui experiențe, propria lui interpretare asupra lucrurilor, prin stimularea imaginației și cultivarea creativității și a independenței sale.


Același principiu se reflectă și în organizarea și amenajarea spațiului pentru un copil, ceea ce îl poate ajuta – pe el, să se dezvolte în continuare armonios, iar pe părinți – să orienteze acest proces, chiar și în contextul în care copilul petrece mai mult timp în interior decât de obicei.


Nu trebuie să vă faceți griji dacă nu ați adoptat această metodă până acum în creșterea copilului vostru. Dimpotrivă, soluțiile pe care le aducem în discuție sunt binevenite mai ales în cazul în care v-ați pus de mai multe ori deja întrebarea – „cum fac să-mi ajut copilul să devină mai independent și să nu se mai plictisească?”.



Dormitorul copilului. Universul în care dăm voie poveștilor să ia naștere


Cea mai importantă cameră pentru un copil este dormitorul lui. Acesta este și universul lui miniatural în care își petrece cel mai mult timp și în care se suprapun o serie de activități diferite: nu doar somnul, dar și joaca, studiul sau relaxarea se întâmplă toate în aceeași cameră.


De aceea, el trebuie să fie un spațiu în care cel mic să se poate desfășura; un loc în care să exploreze, să își creeze singur povești și să se dezvolte.


Cel mai important lucru, atunci când vine vorba despre organizarea dormitorului, este că totul trebuie să fie așezat și gândit în așa fel încât copilul să se folosească de obiecte pe cont propriu, cu o intervenție cât mai redusă din partea adultului.


Iată doar câteva dintre cele mai importante aspecte.


Organizarea spațiului. Dormitorul este aerisit, neîncărcat cu foarte multe obiecte. Funcțiunile din cameră sunt foarte bine delimitate, indiferent de dimensiunile dormitorului.


Mobilierul ales. Este creat pe dimensiuni adaptate copilului, cu piese ușoare, mici, care să poată fi manevrate și mutate după bunul plac.


Materialele utilizate. Se recomandă materialele naturale, ușoare, cum ar fi lemnul sau plasticul.




Jocurile folosite. Prin jocuri, copilul descoperă lumea și învață. Sunt încurajate jucăriile care stimulează creativitatea sau lucrul cu mâinile, cum ar fi plastelina, pasta modelatoare, pictura.


Unul dintre jocurile cele mai importante este jocul de cuburi, care îl ajută să înțeleagă foarte multe noțiuni: „mare” versus „mic”, „ușor” versus „greu”.


Numărul jucăriilor este un alt aspect important: copilul nu trebuie copleșit prin jucării nenumărate. Un copil nu este nefericit dacă are mai puține jucării; foarte des, se întâmplă chiar efectul invers: cu cât un copil are mai multe jucării, cu atât se plictisește și nu vrea să se mai joace cu nimic. Este mai important ca el să fie implicat în alegerea jucăriilor și să devină astfel conștient de ce îi place și ce nu.


Piesele de mobilier importante. Patul este un element central în filosofia Montessori. Accesul spre pat trebuie să fie ușor, de aceea se optează de multe ori pentru un pat la podea. Se aleg deseori piese care se pot adapta pe măsură ce copilul crește și care se pot transforma cu ușurință în paturi de juniori, astfel încât să fie valorificate pentru cât mai mult timp.



Culorile. Se crede de multe ori că, dacă vorbim despre camera unui copil, atunci e neapărată nevoie ca ea să fie extrem de colorată, dacă nu chiar multicoloră. Însă și în ce privește culorile, lucrurile trebuie tratate cu măsură, pentru că pot deveni obositoare sau pot să stimuleze prea tare atenția celui mic. Se recomandă, așadar, pastelurile, nuanțele cât mai calde și liniștitoare – galben, portocaliu, roșu, mergând până la verde și albastru.


Accesoriile. Tapetul este foarte util pentru camera celui mic. Unul bine ales poate stimula foarte mult creativitatea. Atenție însă: optează pentru un fundal simplu, un peisaj, o scenă din natură sau un context în care copilul să-și poată proiecta propriile povești decât o poveste „de-a gata”.


Oglinda este un alt accesoriu important. Copilul se descoperă pe sine încă de la o vârstă foarte fragedă, iar oglinda îi dă acest simț al identității și personalității proprii. Ghirlandele luminoase sunt și ele o idee bună – agățate de pat, dau o atmosferă prietenoasă și prielnică jocului și explorării, alături de decorațiuni din hârtie și origami (extrem de utile mai ales pentru copiii foarte mici).


Încurajarea creativității copilului se face inclusiv prin expunerea și folosirea pe post de tablouri a desenelor personale. Și, dacă tot vorbim despre funcționalitate în amenajarea Montessori, e util chiar să vopsești un perete cu efect de tablă de scris, pentru ca cel mic să aibă un spațiu dedicat unde să deseneze în voie.





Iluminatul. E bine ca dormitorul copilului să fie o cameră cât mai luminată în mod natural. Iar la nivel de draperii, una dintre cele mai potrivite soluții o reprezintă jaluzelele (roman shades), pentru că sunt practice și ușoare.


Filosofia Montessori se poate extinde și către alte camere în afară de dormitor – în living sau în bucătărie, de exemplu –, unde copilul trebuie din nou ajutat să se integreze în spațiu și să se folosească de un mobilier adaptat lui ca dimensiuni și funcțiune, în așa fel încât să participe la activitățile obișnuite ale familiei.


Nevoile copilului, în funcție de vârstă, și amenajarea potrivită a spațiului


În cele din urmă, principiile Montessori de organizare a spațiului pornesc de la nevoile pe care le are copilul de la camera sa, construind logic și firesc o încăpere care să îi fie utilă și să îi servească celui mic. Iată doar câteva elemente de care este util să ținem cont, în funcție de fiecare categorie de vârstă.





Nou-născuții. Pentru bebeluși, nevoile de bază sunt cele de somn, hrană și afecțiune. Așadar, camera pentru ei ar trebui să fie cât mai simplă, doar cu strictul necesar: un pat ajustabil, cu o somieră suficient de joasă pentru el și eventual cu posibilitatea de a elimina câteva bare de protecție, pentru ca cel mic să se urce și să coboare singur din pat ulterior; o comodă de înfășat și un dulap pentru depozitare sunt alte două elemente esențiale la început.


Copiii mici. Atunci când copiii cresc și încep deja să exploreze spațiul prin forțe proprii, apar mai multe obiecte în cameră, printre care o zonă dedicată jocurilor de tot felul (de exemplu, jocurilor de rol, prin care cei mici imită activități specifice adulților, ca servirea ceaiului).


La această vârstă, copiii încep să aibă și personaje preferate din povești, care pot fi introduse în spațiu cu ajutorul tapetului sau al lenjeriilor de pat cu tematică. Stickerele sunt și ele recomandate, fiind foarte practice: cei mici le pot lipi și dezlipi cu ușurință, fără să murdărească pereții. Patul poate fi înălțat cu timpul, în așa fel încât să creeze dedesubt o zonă pe care cel mic să o exploreze și să o folosească la maximum, iar mobilierul este special conceput încât să fie utilizat în siguranță, având colțuri rotunjite și fiind din materiale care nu conțin substanțe nocive.


Un element mai puțin practic pentru un copil de grădiniță este, de exemplu, covorul. Cei mici se folosesc mult de parchet, lucrează pe jos și au nevoie de un spațiu cât mai liber, în care să se poată desfășura, să își construiască un fort etc.


Copiii de școală. Începerea școlii este o etapă marcantă din viața unui copil, ceea ce vine cu transformări necesare și în spațiul său. Aici se adaugă o zonă de lucru, cu un birou și un scaun ergonomic, care să îl ajute mereu pe cel mic să mențină o poziție corectă de scris, adică să rămână în permanență cu picioarele pe podea și să își ajusteze postura (de aceea, scaunele de birou pentru copii nu au niciodată brațe).


Adolescenții. Inclusiv adolescenții pot beneficia de un spațiu amenajat cât mai funcțional, iar aici este foarte important să fie implicați direct în proces, pentru că sunt la vârsta în care pot spune foarte clar ce le place și ce nu. Întotdeauna, în cazul lor, designul camerei pornește de la pasiunile pe care și le dezvoltă cu precădere în perioada adolescenței și de la personalitatea lor. Dacă vorbim despre pasionați de muzică, skateboard, astronomie etc., un dormitor devine un spațiu cu atât mai îndrăgit cu cât elemente din hobby-urile lor sunt redate și reprezentate și în camera personală.




Atunci când vine vorba despre provocările timpului petrecut în interior alături de întreaga familie, e adevărat că nu există o soluție magică prin care să ne așteptăm ca cei mici să devină dintr-o dată independenți. Tot de atitudinea, determinarea și implicarea părinților depinde obținerea acestei autonomii, introducând schimbări mici, făcute dintr-o convingere sinceră că adulții sunt colaboratorii și partenerii copiilor lor, înainte de toate.

Raportarea la spațiu și amenajarea acestuia sunt însă un punct bun de pornire către un timp de calitate petrecut împreună cu copiii și către o copilărie construită pe baze sănătoase, în cele din urmă.







75 views0 comments